Ce este criticul interior?

Criticul interior este vocea care ne spune că nu suntem suficient de buni, că am fi putut face mai mult sau că, indiferent cât ne-am strădui, tot nu este suficient. Pentru unii oameni, această voce apare doar în anumite situații. Pentru alții, este prezentă aproape zilnic și ajunge să influențeze felul în care se privesc pe ei înșiși.

De multe ori, criticul interior este confundat cu motivația sau cu dorința de a evolua. În realitate, există o diferență importantă între a învăța din greșeli și a te critica permanent. Prima variantă ne ajută să creștem, în timp ce a doua poate eroda treptat încrederea în noi și sentimentul propriei valori.

 De unde vine criticul interior?

Criticul interior nu apare din senin. De cele mai multe ori, el se formează în relațiile importante din copilărie și reprezintă modul în care am interiorizat mesajele primite despre noi înșine.

Uneori, aceste mesaje au fost transmise direct, prin critici, comparații sau așteptări foarte ridicate. Alteori, au fost mai subtile: iubirea și aprecierea păreau să apară doar atunci când copilul performa, era ascultător sau își ascundea emoțiile.

În timp, aceste experiențe pot deveni o voce interioară care spune:

• „Nu ești suficient de bun.”
• „Nu ai voie să greșești.”
• „Trebuie să faci mai mult.”
• „Dacă ceilalți te cunosc cu adevărat, nu te vor accepta.”

 Criticul interior încearcă, de fapt, să ne protejeze

Deși poate părea surprinzător, criticul interior nu are intenția de a ne răni. El apare adesea ca o strategie de adaptare.

Dacă în trecut ai învățat că greșelile erau pedepsite sau că valoarea ta depindea de performanță, este posibil ca această voce să încerce să te protejeze de respingere, eșec sau critică.

Problema este că, în timp, această strategie poate deveni atât de puternică încât începe să producă mai multă suferință decât protecție.

 Cum se manifestă criticul interior?

Criticul interior poate fi prezent în multe situații din viața de zi cu zi.

Poate apărea atunci când:

• îți minimizezi reușitele;
• simți că nimic din ceea ce faci nu este suficient;
• te compari constant cu ceilalți;
• îți este greu să accepți complimente;
• îți este teamă să greșești;
• amâni proiecte importante de teamă că nu vor ieși perfect.

Uneori, această voce este atât de familiară încât nici nu mai observăm cât de aspru vorbim cu noi înșine.

 Ce impact poate avea asupra vieții?

Atunci când criticul interior este foarte puternic, poate contribui la apariția anxietății, perfecționismului, stimei de sine scăzute și dificultăților în relații.

Persoana poate ajunge să creadă că trebuie să demonstreze permanent că merită apreciere sau că nu are voie să își arate vulnerabilitatea.

În timp, această presiune poate deveni obositoare și poate alimenta sentimentul că nu este niciodată suficient.

Putem învăța să ne raportăm diferit la această voce

Scopul nu este să eliminăm complet criticul interior, ci să înțelegem de unde vine și ce încearcă să facă pentru noi.

În psihoterapie, explorăm experiențele care au contribuit la formarea acestei voci și învățăm să dezvoltăm o relație mai blândă cu noi înșine.

Asta nu înseamnă să renunțăm la responsabilitate sau la dorința de a evolua, ci să înlocuim autocritica permanentă cu o perspectivă mai realistă și mai plină de compasiune.

 O voce poate fi schimbată

Criticul interior s-a construit în timp și, la fel, relația cu el poate fi schimbată.

Atunci când începem să observăm modul în care ne vorbim, să ne punem întrebări despre originea acestor mesaje și să ne oferim mai multă înțelegere, apare treptat și posibilitatea unei schimbări.

Nu este un proces care se întâmplă peste noapte, însă fiecare moment în care alegem să ne privim cu mai puțină judecată și cu mai multă blândețe poate contribui la construirea unei relații mai sănătoase cu noi înșine.

 

Dacă te regăsești în ceea ce ai citit și simți că ai nevoie de sprijin, poți afla mai multe despre cum te pot sprijini sau mă poți contacta pentru o primă discuție.